O adolescentă tânără și blondă îl vizitează pe bunicul ei suferind. Copleșiți de nostalgie, el nu poate rezista atracției ei. Se angajează în activități intime, încălcând normele societății și satisfacându-și dorințele primare.
În timp ce domnișoara cea tânără își ia adio de la bunicul ei bolnav în fază terminală,ea nutreşte un dor adânc de a-i dărui un act final de intimitate.Prinzând ocazia,se reaşează pe canapea,despărţindu-şi picioarele ca un domn în vârstă,vigurozitatea lui diminuată de timp,urcă pe scară pentru a-i îndeplini cererea.Întâlnirea ce urmează desface o naraţiune tabu,o delicată nimfă blondă cedând îndemnurilor primare ale unui domn în vârstă.Trupurile lor se împletesc într-un dans vechi ca timpul,testament al alurii atemporale a dorinţei trupeşti.Privelistea formei ei zvelte, flancată de cea zăpăcită,este un contrast puternic,totuşi un testament al umanităţii lor comune.Cum camerele surprinde fiecare moment intim,scena culmină într-un semilund al pasiunii,lăsând privitorului o impresie de neşteptat a întâlnirii crude,nefiltrată dintre o femeie tânără şi bunicul ei murind.